Eternal sunshine of the spotless mind

Ma plictiseam astazi, desi nu pot sa spun ca nu as fi avut ce sa fac…dar stiti si voi cum este Duminica…asa ca am hotarat sa imi fac curaj si sa ma uit la filmul asta: Eternal sunshine of the spotless mind. In ultima perioada tin sa spun ca m-au impresionat in mod placut doi actori pe care nu prea dadeam doi bani pana acum cateva luni: Leonardo di Caprio si Jim Carey. In mare parte, hexul care il purtau acesti doi actori in mintea mea are de a face cu filmele care i-au facut celebrii pe acestia: Titanicul si Ace Ventura – pet detective. Cred ca nu are rost sa mai explic si motivul pentru care aveam o parere proasta despre ei ca actori dupa ce am enumerat aceste doua titluri. Marea majoritate considera Titanicul o capodopera cinematica, dar mie mi se pare ca a fost mult supraevaluat filmul…la momentul respectiv era de apreciat intr-adevar decorul, efectele speciale si costumele actorilor dar actorii principali mi s-au parut slabuti rau de tot! Di Caprio a avut noroc ca era el dragut si ca a ramas in atentia publicului si dupa ce a trecut valul Titanic…tipa aia de care se indragosteste el in film nu stie nimeni cum o cheama…a avut o prezenta atat de stearsa incat, nimeni nu isi aminteste cum o cheama (concidenta face ca in Eternal sunshine of the spotless mind sa joace chiar tipa asta – Kate Winslet). Nu incercati sa va bateti cu pumnii in piept si sa spuneti ca toata lumea o stie…incercati sa mai spuneti inca doua titluri de filme de succes in care a jucat ea in afara de Titanic fara sa folositi Google ☺… Cat despre Ace Ventura, intreaga serie…no comment, este deja istorie….citate precum: “Ace Ventura: pet detective at your service”….”Allrighty then” (nu stiu daca se scrie asa… ☺ )scene precum cea cand vorbeste cu curul sau cand intra in apartamentul sau si se aseaza toate animalele acelea pe el cu siguranta ca ne vor mai bantui cativa ani de aici in colo cand in sfarsit vom deveni senili si le vom uita. Dar chiar si atunci ne vom amuza teibil cand le vom vedea, pentru ca desi exagerate si putin deranjante cateodata, erau chiar foarte foarte amuzante si radeam de ne prapadeam de fiecare data cand le vedeam in reluare. Jim Carey a reusit sa treaca peste categoria in care si-a facut debutul si din care a castigat cei mai multi bani in cariera sa, comedia, si a jucat in 2-3 drame chiar superbe: The number 23 si cel despre care aminteam mai sus. Sunt doua filme pe care vi le recomand cu bucurie si cu speranta ca le veti savura la fel de mult precum le-am savurat si eu la randu-mi.
Eternal sunshine of the spotless mind este un film foarte complex care ascunde sub o situatie cu care multi dintre noi ne-am intalnit in viata, drama despartirii, un substtrat psihologic la fel de intrigant si de interesant precum actiunea principala. Primul lucru care ii trece prin minte fiecarui om atunci cand sufera o drama personala, este fie sa dea timpul inapoi si sa indrepte greselile sale (aici vorbim despre Butterfly effect, dar nici lui Ashton Kutcher nu prea i-a reusit si a sfarsit si el cam nasol) fie sa se trezeasca dimineata fara sa isi mai aduca aminte lucrul respectiv sau persoana respectiva, etc. Ei bine, in acest film, se pare ca cineva a reusit sa faca acest lucru in zilele noastre, si nu este vorba despre o companie internationala care conduce lumea, nu este un inventantor excentric intr-un laborator subteran sau un om super extra bogat…este un om normal care isi vinde serviciile intr-un cabinet mai mult decat modest utilizand niste echipamente facute parca din materiale second hand si reciclate (adica nu high-tech la asta ma refer). Un om atat de normal, intr-un loc atat de normal, ofera un serviciu pe care toata lumea si-l doreste si totusi fenomenul nu pare sa fie pus la intrbare de catre cei care il solicita (la un moment dat, personajul principal intreaba daca exista riscul afectarii ireversibile a creierului, intrebare la care doctorul ii spune ca practic cam in asta consta procesul…doar ca nu se va resimti mai mult decat dupa o noapte de betie…raspuns pe care personajul principal il accepta cu nepasare, rezutatul procesului fiind cel mai important la momentul respectiv, nu procesul si eventualele urmari ale procesului). Chiar daca lucrul acesta pare atat de SF pentru noi, niciun personaj din film nu este socat sa auda de existenta acestui proces de stergere a memoriei…nimeni nu intreaba cum functioneaza, dar in schimb stim sigur ca functioneaza incat ne intalnim pe parcursul desfasurarii evenimentelor cu inca un personaj caruia ii fusese stearsa memoria….. cam 90% din film se petrece in mintea personajului principal, in incercarea de a sterge memoria dureroasa a iubitei sale care in urma unei certi a pus capat unei relatii care pare destul de indelungata….el trece incet, retraind fiecare amintire, de la ura fata persoana respectiva la o dragoste oarba, trecand de la sentimentul de usurare ca scapa de amintirile cu certurile dintre ei la disperarea ca pierde amintirile clipelor de dragoste petrecute impreuna. Intr-o ultima incercare disperata de a-si pastra unele amintiri el incearca sa isi ascunda persoana iubita in amintirile uitate ale copilariei…de la un simplu pion in amintirile sale, persoana iubita ajunge sa prinda viata, interactionand activ cu personajul principal, constientizand ca ei exista doar in amintirile personajului si venind chiar cu idei despre cum sa puna capat procesului de spalare a creierului si trezire la realitate. Cei doi ajung chiar sa se indragoasteasca inca o data in amintirile lui Joel Barish (personajul principal). Un lucru extrem de interesant este faptul ca in timp ce el retraia drama vietii sale in mintea sa, in lumea reala, lucrurile sunt atat de derizorii si de normale incat contrastul dintre aceste doua lumi pune in evidenta felul in care societatea, ceilalti oameni pe care ii cunosti sau pe care nu ii cunosti, nu pot cunoaste niciodata ceea ce se petrece in mintea ta. Faptul ca fiecare dintre noi traieste concomitent pe doua planuri paralele care nu se intalnesc niciodata. Un om poate ca isi retraieste drama vietii sale in fata ta pe scaunul din autobuz, dar nici tu si nici ceilalti din autobuz nu baga de seama lucrul asta si raman nepasatori, fiecare vazandu-si in continuare de viata sa…separat. Faptul ca in lumea reala personajul principal statea intins in patul sau legat la acele aparate parca improvizate, iar oamenii care aveau grija de procesul de stergere a amintirilor isi vedeau pur si simplu de vietile lor: discutii derizorii despre sex si fetishuri sexuale, droguri si alcool, iresponsabilitate si mai spre sfarsitul filmului minciuna si inselarea persoanei iubite, descriu parca un microunivers format din 5-6 oameni care transpun o societate umana intru totul dezvoltata, completa.
Ce sa mai spun despre filmul acesta…este superb conceput, ca orice drama psihologica bine conceputa, regizorul are grija ca pe parcursul filmului sa te intrebi ce eveniment are loc in mintea lui Joel, care eveniment face parte din vechea sa viata (amintirile sale) sau care sunt evenimentele care au avut loc dupa terminarea procesului de spalare a creierului…o schema temporala a actiunii filmului ar arata ceva de genul: viitor (dupa operatiunea de spalare a creierului) - prezent - prezent + trecut (tot aici are loc si o denaturare a evenimentelor trecute care parca s-ar petrece in prezentul inconstient al lui Joel…) – viitor.
Este placut si mesajul pe care vrea sa il transmita despre dragoste in finalul filmului (are un final fericit dupa toata tensiunea crescendo de pe parcursul filmului…chiar foarte bine neasteptat de bine integrat in poveste). Faptul ca oricat de mult am incerca sa uitam persoana care ne-a ranit este in zadar daca nu invatam sa iertam si sa ne bucuram de momentele frumoase petrecute impreuna, momentele grele sa fie folosite pentru a invata din greselile noastre si de a ne apropia si mai mult…

Sper sa nu va fi stricat tot cheful de a vedea filmul, am incercat sa nu dau foarte multe detalii si credeti-ma ca nu am spus nimic despre filmul acesta…ar mai fi fost o gramada de povestit. Acuma depinde si voi cu ce veti ramane dupa ce il veti urmari…fiecare intelege altceva dintr-un film, iar acesta este un film care chiar va solicita din punct de vedere cognitiv…este un film greoi dar care are atat de multe de oferit…..


http://www.imdb.com/video/screenplay/vi2527396121/
http://www.imdb.com/video/screenplay/vi1738735897/
http://www.youtube.com/watch?v=lnSgSe2GzDc

Deep dark waters…

Ma afund in fiecare zi in bazinul tulbure al amintirilor de gheata. De fiecare data cand imi deschid ochii in adancul amintirilor, totul pare atat de limpede si impuritatile vremii par a pluti la suprafata. Zambetele prietenilor si ale celor dragi sunt atat de vii incat imi vine sa le zdrobesc in brate si sa le ascund in fundul inimii pentru totdeauna. Momentele in care prietenia isi arata aripile-i angelice sau coltii de cobalt apar si dispar precum atat de subit incat nici nu imi dau seama cand sunt purtat in inaltul cerului sau cand ma catar pe culmile deznadejdii. Tristetea ma-mbratiseaza si cu ghearele-i de gheata imi cuprind inima si imi degera sufletul, trezind la viata fiare de mult ascunse in pesterile uitarii. Marele esec apare din intuneric si ma trage in adancuri in timp ce un banc de dezamagiri ma devoreaza frenezic incetul cu incetul…ma sufoc dar nu pot sa scap din vortexul amintirilor care ma trage si mai adanc…in isteria convulsiva dupa aerul prezentului, un singur lucru imi poate acorda serenitatea, multumirea si fericirea de care am nevoie pentru a razbi la suprafata: fantomele dragostei trecute, prezente si viitoare care plutesc ca niste nemire prin abisul amintirilor…dragostea trecuta m-a facut sa zambesc si sa sadesc, cea prezenta sa-nfloresc iar cea viitoare sa ofilesc...



Te iubesc urato, te-am iubit si te voi iubi, pana cand vom ofilii…cel putin.... :)

Magia inumana a sarbatorilor

Iata ca a venit si Craciunul….sa dea naiba daca nu ieri eram prin magazine cautand cadou de Craciun anul trecut. Imi place ca pe langa frenezia cumparaturilor de Craciun, tot in aceasta perioada isi arata coltii si alte sentimente mai putin placute si niciodata recunoscute: trufia si invidia. In aceasta perioada toata lumea vrea intr-un fel sau altul sa se laude cunoscutilor cu cadourile primite de la cei dragi…Cu cat este mai scump cadoul cu atat mai multa nerabdare se tupileaza in sufletul lor sa impartaseasca aceasta fericire si ceilalti prieteni. De parca asta ar fi cel mai important de Craciun: marimea si valoarea financiara a cadoului primit. De foarte multe ori, un cadou scump cum ar fi o bijuterie de exemplu, nu denota decat ca esti ata de nimportanta pentru persoana respectiva incat singurul lucru la care s-a gandit ca ti-ar face placere sa primesti cadou ar fi o bijuterie…Yeah…foarte atent din partea lui…s-a gandit ca cel mai superficial lucru din lume i-ar placea prietenei sale: o ceva stralucitor si scump…De cele mai multe ori nu da gres nimeni cu cadoul asta… de partea cealalta a gardului se afla cei care nu primesc mai nimic de la Mos…sau cadoul primit este chiar varza..la ei apare nemesis-ul laudei…invidia! Iti vine sa il mananci pe prietenul tau care a primit de la Mos exact ceea ce ti-ai fi dorit tu…s.a.m.d
Iata cum o sarbatoare care ar fi trebuit sa scoata ce este mai bun din fiecare om, ne erodeaza pe dinauntru fara sa recunoastem.

Asadar, Craciun fericit tuturor…incercati sa fiti diferiti de noi toti in zilele astea macar. Sa nu va mai gandim doar la cadouri si la felul in care sa va cheltuiti banii cat mai in vazul lumii…nu mai dati banii pe cadouri scumpe care nu inseamna nimic…faceti cadouri din dragoste si nu din opulenta. Cel mai de pret cadou de Craciun este sa te bucuri de aceasta sarbatoare in sanul familiei, alaturi de oamenii carora nu le pasa cati bani castigi sau ce cadouri le-ai cumparat…oamenii fata de care nu iti este rusine sa fii cine esti tu cu adevarat … fara nicio masca sociala, fara niciun secret…

Winter of me

Salutare! A trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai auzit...cel putin pe canalul asta.
Ete cum a mai trecut un an...sa dea naiba daca am vazut Craciunul asta...e fix ca o bordura peste care te impiedici. A fost ceva atat de neasteptat incat cand m-am uitat pe calendar si am vazut ca saptaman viitoare va trebui sa le arat celor pe care ii iubesc ... ca ii iubesc : | .... deci ar terbui sa stie ca nu asta este modalitatea de a-i arata persoanei dragi ca tii la ea... In sfarsit...epoca Hormonica & Colombeanu isi pune amprenta pe fiecare dintre noi..fei ca ne dam seama sau nu....trist. Adevarul este ca parca este altceva cand prietenul tau iti spune ca te iubeste in momentul in care tu te oglindesti in inelul pe care ti l-a cumparat...deja poti sa pui un pret pe sentimentul respectiv.. : )) Defapt...bijutierul ar trebui sa se numeasca „ Bacanie de iubire”...ala care a zis ca dragostea nu putea fi cumparata era un cretin! Anyway, Craciunul peste o saptamana! Frate, te panichezi putin! Chiar daca zici: Sa moara naiba, anul asta imi iau ceva mie! Anul trecut am facut cadouri tuturor si m-am trezit cu o ciocolata si un caine homosexual care canta ca nebunu YMCA...Anul asta..vorba lui George din Seinfeld cand a zis „Summer of George”..ei bine a venit momentul pentru „Winter of me”... : ))

Romania, tara tuturor imposibilitatilor

Ma gandeam cum sa exprim ceva de genul „Romania este tara posibilitatilor” altfel decat am tot auzit-o de la toti intotdeauna. Si mi-a venit in minte ceva de genul „Romania este tara tuturor imposibilitatilor”. Stiu ca suna identic cu ceea ce eu doream sa evit, daaarrr mie mi se pare ca picteaza mai bine Romanica noastra. Sa va explic si de ce: cand spui ca este tara tuturor posibilitatilor, asta inseamna ca tot ceea ce este posibil, in Romania se poate intampla. Nu este ceva deosebit de extraordinar acest lucru pentru ca peste tot in lumea este la fel. Dar cand spui ca este tara tuturor imposibilitatilor...iti da putin logica peste cap. Romania este tara in care tot ce este imposibil poate fi facut posibil...aici imposibilul este la el acasa si paradoxul este vecinul sau. De ce mi-a trecut asta prin cap? Pey hai sa vedem cateva exemple:
- Romania este tara in care poti locui intr-o garsoniera cu parintii si sa ai un BMW seria 5 tunat in fata blocului;
- Romania este tara in care te uiti la cea mai de rahat emisiune din lumea asta 3D (ex: Schimb de mame, DD in Direct SENZATIONAL SENZATIONAL, Nora pentru mama sau ceva de genul...si multe multe altele pentru care va jur sa ma credeti ca imi este rusine ca le-am emis in eter si ca vor pluti in spatiul cosmic vesnic...doresc pe aceasta cale sa imi cer scuze posteritatii precum si formelor de viata extraterestre care au receptionat aceste tampenii cretine debile sau care le vor receptiona candva);
- Romania este tara in care daca nu ai bani de dat la preoti nu iti citeste nimeni la groapa;
- Romania este tara in care oamenii dintr-un sat cred ca au vazut un strigoi si se suna intre ei pe mobile (Cosmote desigur)) ca sa se previna. In Evul Mediu mai inteleg, dar acuma frate? Strigoi? Fratilor...singurul strigoi in viata era Michael Jackson (no offence tuturor fanilor. Respect maxim pentru el! Super artist! A revlutionat muzica pe planeta asta! Dar...in ultimii ani...Thriller rau de tot!)
- Romania este tara in care ziua vezi fete cu tarana sub unghii si seara le vezi cu genti Louis Vuitton in cele mai scumpe cluburi din Bucuresti;
- Romania este tara unde oamenii mor de foame si sunt suprataxati de catre Guvern, iar guvernantii isi cumpara Mertane ca masini de serviciu;
- Romania este tara in care, desi a prezentat lumii unele dintre cele mai stralucite minti ale planetei, se afla cu cel putin 10 ani in urma in ceea ce priveste ...pey....cam totul....- oameni precum Henri Coanda, George Emil Palade, Petrache Poenaru, Dumitru Vasescu, Victor Babes, Ioan Cantacuzino, Stefan Odobleja...lista este lunga lunga de tot credeti-ma.... http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-2788326-primite-mail-romani-celebri-rachetele-expediate-cape-kennedy-aripile-delta-fost-inventate-sibiu-inca-din-1555.htm
- Romania este tara in care alegerile au putut fi sintetizate matematic in urmatoarea formula: (Roman-creier)+un mic+o bere=4 ani x Mizerie la puterea a treia;
- Romania este tara in care in 20 de ani, leul a castigat si a pierdut la fel de multe zerouri pe cati neuroni au castigat prietenii nostrii cu „chef da chef”, adica fix patru;
- Romania este tara in care pensionarii nu au bani cu ce sa isi cumpere medicamente si se calca in picioare la Casa de ajutor reciproc, dar in schimb au toti telefoane mobile...cu abonament!!! O iei razna in RATB pe la pranz cand ies toti...telefoane zbiara peste tot...ei zbiara la telefoane – in principiu pentru ca nu prea aud bine...batranii desigur;
- Romania este tara in care astazi se asfalteaza o strada, maine vine RADET-ul si sparge asfaltul, poimaine o astupa iar cu asfalt, raspoimaine vine RomGaz si sparge si tot asa....
- Romania este tara in care un puradel invata sa mearga la 1 an, la 3 ani deja vb doua limbi dintre care una total straina (romana), la 5-6 ani iti fura din buzunare si iti spala si parbrizul in acelasi timp, la 9 ani are deja cancer la plamani (fumeaza de la 5 ani....ce vrei?...), la 12 ani are nevasta, copil, doi nepoti si trei cai, la 15 ani deja se intoarce din Spania/Italia /Germania unde a furat si a dat in cap cat a putut de mult, darrrr...la inaintata varsta de 15 ani isi permite sa se pensioneze (vanzand droguri) si sa le lase ceva si la nepotei ca sa aibe de unde sa inceapa...
- Romania este tara cunoscuta pe vremuri comuniste precum „Granarul Europei” – exagerat, dar intr-adevar avem unde face agricultura – si cele mai multe cereale sunt importate;
- Romania este tara unde Preafericitul este cam trist cand Fiscul bate la usa;
- Romania este tara in care toata lumea fura cinstit pentru ca este greu sa fii acuzat de furt de catre stat, atunci cand statul fura;
- Romania este tara in care Dracula zburda in chiloti tanga de tigru dupa 3 pitipoance blonde cu botul seria 6 prin curtea Castelului Bran (devenit penthouse gen Playboy Mansion) si care este situat fix in mijlocul unui areal protejat ONU;
- Romania este tara in care poti explora Gradina Carpatina;
- Romania este tara in care un capitan de vas isi vinde vasul in urmarirea visului sau de a mitui indeajuns de multa lume incat sa ajunga presedinte;
- Romania este tara in care Napoleon s-a reincarnat in premierul tariii =));
- Romania este tara in care toata lumea tipa dar nimeni nu face nimic;
- Romania este tara unde daca dai un ban, stai in fata! :)))
- Romania este tara in care se dorea construirea unei Mega-Biserici cu lifturi, magazine, cofetarii si spatii de locuit in regim hotelier;
- Romania este tara in care poporul are o casa doar a lui. De aia este si foarte mare!!! Pacat ca a pierdut-o la poker in 89’...
- Romania este tara in care cele mai frumoase femei umbla cu cei mai urati barbati si daca tot suntem aici, Romania este tara in care marimea chiar nu conteaza....decat la portofel sa fie XXL;
- Romania este tara in care de mai bine de 50 de ani suntem condusi numai de oameni cu „escu” la sfarsit...va rog eu sa mai dam si altora o sansa ca deja pare ciudat;
- Romania este tara in care lumea isi uraste dusmanii intr-atat de mult incat s-au hotarat sa ii chinuie amintindu-le asta zilnic prin intermediul manelelor...asa ca nu ne suparati ca altfel va manelizam pana cand va mancati intre voi si dupa aia va cacati prune!!!

Mai ar fi o gramada de astfel de exemple...Va las pe voi sa continuati... eu chiar am obosit astazi... Ciao!

Banania – The promised land – alegorie pe fata! 

De mult tot incerc sa evit sa vorbesc despre Banania si despre frumoasale specimene de primate evoluate care traiesc intr-insa. Banania este un taram foaaaarte indepartat! Snapshot: pana si primatele care au locuit acest taram inainte de formarea statelor si a tarilor....au evoluat pana la stadiul de „aproape oameni” pana au ajuns aici (nu stiu stiintific cum sa explic, dar cred ca va dati seama si asa ce vreau sa zic). Nu asta ar fi problema, ca este un taram foaaaarte indepartat, doar ca acele primate nu au mai evoluat deloc din acel vremuri preistorice in care s-au asezat pe acest taram. Multe dintre ele mai pot fi vazute si in ziua de astazi purtand rochii inflorate si copii la subtioara, iar masculii chinuindu-se sa citeasca „R-O-A-T-A” - pe iPhone normal.. )
Asadar, Romania era un taram virgin plin de primate fara creier, s-a trezit unul din popor: Traianis ii ziceau. Traianis asta nu ar fi ajuns niciodata la varsta de 52 de anisori daca inca traiam pe vremea spartanilor...va dati voi seama ca sunteti isteti!  Si Traianis asta era ceva de genul o corcodusa dupa 14 ani de banane. Toate primatele l-au ales pe el sa ii conduca deoarece, sustinea el si apropiatii sai, el ar fi descoperit roata, apa calda, painea feliata si capacele alea de la bere de le deschizi cu mana. El nu descoperise normal nimic, dar....nici nu stiti ce sunt primatele in stare sa faca pentru o corcodusa cruda dupa atata timp de banane!!! El ca si conducator nu era minunat. Nefiind mai evoluat decat masa primatelor de rand prefera sa se duca la ars furnici cu lupa decat sa se ingrijeasca de problemele tribului, dar cel putin avea toate femelele din sat! Cel mai mult o indragea pe una fudula foc si cu guler de cocosei la gat (cred ca tipa asta avea ceva cu cocoseii pentru ca ii stransese pe toti din sat la ea in CURte). Fetele lui Traianis erau mandre si inteligente precum doua lemne. Cea mai tanara fu facuta pe vremea cand tatal sau inca isi explora sexualitatea cu un tub de pasta de dinti si isi dorea sa ajunga sef de trib ca tata....dar pana atunci isi dorea sa ajunga umplatoare de carnati si pentru aceasta repeta cand avea ocazia (de cele mai multe ori noaptea) si isi antrenase buzulitele sa imbrace forma obiectului adulat. Cealalta fata era adoptata din popor.
Traianis si-a pus pe langa el numai eucariote care neavand creier, nu il foloseau deloc. Din cand in cand se mai bateau intre ele pentru ca Traianis asa le zicea. Dar marea majoritate a timpului nu faceau decat sa il puna intr-o lumina buna pe Traianis. Desi toti conducatorii tribului spuneau ca toate merg bine...recolta este bogata si vacile da lapte (se stieee!!! ) toate mergeau fix pe dos. Cand primatele din trib incepeau sa isi dea seama ca ceva este in neregula, Traianis mai arunca inca o eucariota sa fie sfartecata de celelalte. Viata era frumoasa in Banania....pana cand s-au trezit unii ca este ceva in neregula...asa ca l-au ales tot pe Traianis sa le conduca. Ce sa mai zic...Presupun ca din greseli ar trebui sa invete...dar deja lupta cu evolutia este pierduta pentru ei. Sunt condamnati sa se bucure pentru totdeauna de o prostie senina in timp ce un conducator care n-ar fi trecut CTC-ul spartan le conduce spre o mare mare groapa cu rahat precum un copil debil nesupravegheat ar conduce o masinuta de plastic pe o plita incinsa. Dar Banania va exista intotdeauna nu va faceti griji! Vor exista intotdeauna unii care vor razbi la suprafata rahatului calcand in picioare dreptul la viata al altora....si ei vor fi noii alesi ai tribului...care vor reinventa apa calda, painea feliata si capacele alea de bere de le deschizi cu mana...Primatele acelea vor ramane la acelasi stadiu...doar cum credeti voi ca vor reusi sa supravietuiasca viitorii lor conducatori? Cum vor respira ei daca nu vor avea pe ce sa calce???

Doamne ce bine ca acest taram nu exista cu adevarat! Pentru ca daca ar fi existat, chiar mi-ar fi parut rau pentru acei sarmani oameni...vreo 2 minute! Atata timp cat ti-o faci cu mana ta, se cheama masturbare si practic tu ti-ai dorit-o!!!

Ziua buna se cunoaste de dimineata

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va treziti razand de nebuni pe strada? Dimineata...toata lumea la costum grabita sa ajunga la birou....si fix in mijlocul lor un aurolac cu niste pantaloni cu 5 numere mai mici, cu niste ciorapi trasi subtil peste ei rasarind din niste adidasi care ar putea fi usor confundati mai degraba cu niste eclere din care degetele lui negre dau pe dinafara precum crema de ciocolata  in cap cu o caciula rosie si cu o fundita alba intr-o parte...si cu o margareta in mana. Toata lumea trece pe langa el si nu baga nimeni de seama cat de amuzant poate sa fieeee... Saracul! Mi-e mila de el va jur! Dar nu pot sa nu bufnesc in ras!!! Omului ala i se rupea de toata lumea aia grabita! El era atat de mandru ca avea o margareta in mana....cred ca vorbea cu ea ca se uita fix la ea si gesticula ceva.... In sfarsit, am ramas eu la randu-mi uimit de nepasarea lumii de pe strada. Hai ca ii inteleg sa se uite in cealalta parte la o mana intinsa...pentru ca asa-i romanul: invatat intotdeauna sa spuna ca nu are...nu are domne nimic...ca sa nu ii mai ceara si altii si ca sa poata si el la randu-i sa ceara altora...dar frateeee fara simtul umorului cred ca vom ajunge niste suruburi d’alea stricate (suruburile alea in cruce pe care cineva a incercat sa le scoata cu o surubelnita normala....si i s-a bulit capatana) dintr-un mare Logan condus de o baba oarba (masina buna, piese romanesti, conducator aproape de putrefactie, in ansamblu....merge inainte dar nu intr-o directie clara). Trebuie sa ne reamintim sa radem! Gnaditi-va doar la faptul ca omul invata sa rada inainte de a merge sau de a vorbi...la naiba, cred ca nici nu invatam sa radem...este inscris in codul nostru genetic ...daca ne-am lua cronologic asta inseamna ca rasul este chiar mai important decat mersul sau vorbitul! Cred ca se numara printre primele 10 chestii pe care le invatam pe planeta asta....