Ma plictiseam astazi, desi nu pot sa spun ca nu as fi avut ce sa fac…dar stiti si voi cum este Duminica…asa ca am hotarat sa imi fac curaj si sa ma uit la filmul asta: Eternal sunshine of the spotless mind. In ultima perioada tin sa spun ca m-au impresionat in mod placut doi actori pe care nu prea dadeam doi bani pana acum cateva luni: Leonardo di Caprio si Jim Carey. In mare parte, hexul care il purtau acesti doi actori in mintea mea are de a face cu filmele care i-au facut celebrii pe acestia: Titanicul si Ace Ventura – pet detective. Cred ca nu are rost sa mai explic si motivul pentru care aveam o parere proasta despre ei ca actori dupa ce am enumerat aceste doua titluri. Marea majoritate considera Titanicul o capodopera cinematica, dar mie mi se pare ca a fost mult supraevaluat filmul…la momentul respectiv era de apreciat intr-adevar decorul, efectele speciale si costumele actorilor dar actorii principali mi s-au parut slabuti rau de tot! Di Caprio a avut noroc ca era el dragut si ca a ramas in atentia publicului si dupa ce a trecut valul Titanic…tipa aia de care se indragosteste el in film nu stie nimeni cum o cheama…a avut o prezenta atat de stearsa incat, nimeni nu isi aminteste cum o cheama (concidenta face ca in Eternal sunshine of the spotless mind sa joace chiar tipa asta – Kate Winslet). Nu incercati sa va bateti cu pumnii in piept si sa spuneti ca toata lumea o stie…incercati sa mai spuneti inca doua titluri de filme de succes in care a jucat ea in afara de Titanic fara sa folositi Google ☺… Cat despre Ace Ventura, intreaga serie…no comment, este deja istorie….citate precum: “Ace Ventura: pet detective at your service”….”Allrighty then” (nu stiu daca se scrie asa… ☺ )scene precum cea cand vorbeste cu curul sau cand intra in apartamentul sau si se aseaza toate animalele acelea pe el cu siguranta ca ne vor mai bantui cativa ani de aici in colo cand in sfarsit vom deveni senili si le vom uita. Dar chiar si atunci ne vom amuza teibil cand le vom vedea, pentru ca desi exagerate si putin deranjante cateodata, erau chiar foarte foarte amuzante si radeam de ne prapadeam de fiecare data cand le vedeam in reluare. Jim Carey a reusit sa treaca peste categoria in care si-a facut debutul si din care a castigat cei mai multi bani in cariera sa, comedia, si a jucat in 2-3 drame chiar superbe: The number 23 si cel despre care aminteam mai sus. Sunt doua filme pe care vi le recomand cu bucurie si cu speranta ca le veti savura la fel de mult precum le-am savurat si eu la randu-mi.
Eternal sunshine of the spotless mind este un film foarte complex care ascunde sub o situatie cu care multi dintre noi ne-am intalnit in viata, drama despartirii, un substtrat psihologic la fel de intrigant si de interesant precum actiunea principala. Primul lucru care ii trece prin minte fiecarui om atunci cand sufera o drama personala, este fie sa dea timpul inapoi si sa indrepte greselile sale (aici vorbim despre Butterfly effect, dar nici lui Ashton Kutcher nu prea i-a reusit si a sfarsit si el cam nasol) fie sa se trezeasca dimineata fara sa isi mai aduca aminte lucrul respectiv sau persoana respectiva, etc. Ei bine, in acest film, se pare ca cineva a reusit sa faca acest lucru in zilele noastre, si nu este vorba despre o companie internationala care conduce lumea, nu este un inventantor excentric intr-un laborator subteran sau un om super extra bogat…este un om normal care isi vinde serviciile intr-un cabinet mai mult decat modest utilizand niste echipamente facute parca din materiale second hand si reciclate (adica nu high-tech la asta ma refer). Un om atat de normal, intr-un loc atat de normal, ofera un serviciu pe care toata lumea si-l doreste si totusi fenomenul nu pare sa fie pus la intrbare de catre cei care il solicita (la un moment dat, personajul principal intreaba daca exista riscul afectarii ireversibile a creierului, intrebare la care doctorul ii spune ca practic cam in asta consta procesul…doar ca nu se va resimti mai mult decat dupa o noapte de betie…raspuns pe care personajul principal il accepta cu nepasare, rezutatul procesului fiind cel mai important la momentul respectiv, nu procesul si eventualele urmari ale procesului). Chiar daca lucrul acesta pare atat de SF pentru noi, niciun personaj din film nu este socat sa auda de existenta acestui proces de stergere a memoriei…nimeni nu intreaba cum functioneaza, dar in schimb stim sigur ca functioneaza incat ne intalnim pe parcursul desfasurarii evenimentelor cu inca un personaj caruia ii fusese stearsa memoria….. cam 90% din film se petrece in mintea personajului principal, in incercarea de a sterge memoria dureroasa a iubitei sale care in urma unei certi a pus capat unei relatii care pare destul de indelungata….el trece incet, retraind fiecare amintire, de la ura fata persoana respectiva la o dragoste oarba, trecand de la sentimentul de usurare ca scapa de amintirile cu certurile dintre ei la disperarea ca pierde amintirile clipelor de dragoste petrecute impreuna. Intr-o ultima incercare disperata de a-si pastra unele amintiri el incearca sa isi ascunda persoana iubita in amintirile uitate ale copilariei…de la un simplu pion in amintirile sale, persoana iubita ajunge sa prinda viata, interactionand activ cu personajul principal, constientizand ca ei exista doar in amintirile personajului si venind chiar cu idei despre cum sa puna capat procesului de spalare a creierului si trezire la realitate. Cei doi ajung chiar sa se indragoasteasca inca o data in amintirile lui Joel Barish (personajul principal). Un lucru extrem de interesant este faptul ca in timp ce el retraia drama vietii sale in mintea sa, in lumea reala, lucrurile sunt atat de derizorii si de normale incat contrastul dintre aceste doua lumi pune in evidenta felul in care societatea, ceilalti oameni pe care ii cunosti sau pe care nu ii cunosti, nu pot cunoaste niciodata ceea ce se petrece in mintea ta. Faptul ca fiecare dintre noi traieste concomitent pe doua planuri paralele care nu se intalnesc niciodata. Un om poate ca isi retraieste drama vietii sale in fata ta pe scaunul din autobuz, dar nici tu si nici ceilalti din autobuz nu baga de seama lucrul asta si raman nepasatori, fiecare vazandu-si in continuare de viata sa…separat. Faptul ca in lumea reala personajul principal statea intins in patul sau legat la acele aparate parca improvizate, iar oamenii care aveau grija de procesul de stergere a amintirilor isi vedeau pur si simplu de vietile lor: discutii derizorii despre sex si fetishuri sexuale, droguri si alcool, iresponsabilitate si mai spre sfarsitul filmului minciuna si inselarea persoanei iubite, descriu parca un microunivers format din 5-6 oameni care transpun o societate umana intru totul dezvoltata, completa.
Ce sa mai spun despre filmul acesta…este superb conceput, ca orice drama psihologica bine conceputa, regizorul are grija ca pe parcursul filmului sa te intrebi ce eveniment are loc in mintea lui Joel, care eveniment face parte din vechea sa viata (amintirile sale) sau care sunt evenimentele care au avut loc dupa terminarea procesului de spalare a creierului…o schema temporala a actiunii filmului ar arata ceva de genul: viitor (dupa operatiunea de spalare a creierului) - prezent - prezent + trecut (tot aici are loc si o denaturare a evenimentelor trecute care parca s-ar petrece in prezentul inconstient al lui Joel…) – viitor.
Este placut si mesajul pe care vrea sa il transmita despre dragoste in finalul filmului (are un final fericit dupa toata tensiunea crescendo de pe parcursul filmului…chiar foarte bine neasteptat de bine integrat in poveste). Faptul ca oricat de mult am incerca sa uitam persoana care ne-a ranit este in zadar daca nu invatam sa iertam si sa ne bucuram de momentele frumoase petrecute impreuna, momentele grele sa fie folosite pentru a invata din greselile noastre si de a ne apropia si mai mult…
Sper sa nu va fi stricat tot cheful de a vedea filmul, am incercat sa nu dau foarte multe detalii si credeti-ma ca nu am spus nimic despre filmul acesta…ar mai fi fost o gramada de povestit. Acuma depinde si voi cu ce veti ramane dupa ce il veti urmari…fiecare intelege altceva dintr-un film, iar acesta este un film care chiar va solicita din punct de vedere cognitiv…este un film greoi dar care are atat de multe de oferit…..
http://www.imdb.com/video/screenplay/vi2527396121/
http://www.imdb.com/video/screenplay/vi1738735897/
http://www.youtube.com/watch?v=lnSgSe2GzDc
No comments:
Post a Comment