Ma afund in fiecare zi in bazinul tulbure al amintirilor de gheata. De fiecare data cand imi deschid ochii in adancul amintirilor, totul pare atat de limpede si impuritatile vremii par a pluti la suprafata. Zambetele prietenilor si ale celor dragi sunt atat de vii incat imi vine sa le zdrobesc in brate si sa le ascund in fundul inimii pentru totdeauna. Momentele in care prietenia isi arata aripile-i angelice sau coltii de cobalt apar si dispar precum atat de subit incat nici nu imi dau seama cand sunt purtat in inaltul cerului sau cand ma catar pe culmile deznadejdii. Tristetea ma-mbratiseaza si cu ghearele-i de gheata imi cuprind inima si imi degera sufletul, trezind la viata fiare de mult ascunse in pesterile uitarii. Marele esec apare din intuneric si ma trage in adancuri in timp ce un banc de dezamagiri ma devoreaza frenezic incetul cu incetul…ma sufoc dar nu pot sa scap din vortexul amintirilor care ma trage si mai adanc…in isteria convulsiva dupa aerul prezentului, un singur lucru imi poate acorda serenitatea, multumirea si fericirea de care am nevoie pentru a razbi la suprafata: fantomele dragostei trecute, prezente si viitoare care plutesc ca niste nemire prin abisul amintirilor…dragostea trecuta m-a facut sa zambesc si sa sadesc, cea prezenta sa-nfloresc iar cea viitoare sa ofilesc...
Te iubesc urato, te-am iubit si te voi iubi, pana cand vom ofilii…cel putin.... :)
No comments:
Post a Comment