Printre sute de catarge

Este greu ca in ziua de astazi sa mai reusesti sa fii singur cu tine insuti pentru cateva clipe (nu va ganditi la prostii :). Peste tot vei gasi o fata curioasa care incearca sa nu te priveasca dar defapt iti masoara fiecare miscare Adevarul este ca traim in secolul controverselor si al paradoxurilor. Un secol in care poti calatori singur impreuna cu alte cateva sute/mii de oameni zilnic in drumul spre serviciu. Un secol in care desi populatia pe planeta Terra se apropie de saturatie, numarul deceselor a atins un maxim istoric. Din ce in ce mai multe catastrofe naturale reteaza din numarul total de locuitori ai planetei de parca ar fi niste margele pe un abac. Lumea a devenit atat de napasatoare fata de ceilalti incat nu m-ar mira daca cineva s-ar aseza peste mine in metrou, pur si simplu fara sa ma vada. Cred ca din acest motiv suntem in situatia in care ne aflam noi acuma in general, pentru ca suntem nepasatori. Si asa vom fi si peste cativa ani de aici in colo sa nu va inchipuiti ca se va schimba ceva. Am devenit niste animale comode care indura furtuna de afara zgribulindu-se si mai mult in mizerie, frig si ploaie in loc sa isi caute un loc ferit. Si dupa ce ca induram cate induram, nici nu mai avem unde sa ne plangem de mila in ziua de astazi. Daca te retragi singur pe o banca in parc si pur si simplu izbucnesti in lacrimi de disperare, cu siguranta cand vei ridica ochii din pamant, vei observa ca sunt vreo 3-4 indieni care se sprijina unul pe celalalt si rad, uitandu-se toti in ecranul unui telefon cu care te filmeaza (cand am spus indieni nu m-am referit exact la indieni doar ca de acolo a pornit totul potrivit istoriei). Lumea se uita la tine ciudat chiar si daca esti vesel in ziua de astazi...Ia uite-l si pe ciudatu’ asta! Rade ca nebunu’! O fi drogat cu d’alea legale ca toti au luat-o razna cu astea! Aoileo maicaaaa....In tramvai sau in RATB, daca ai o sacosa in mana sau o geanta pe umar, si la un moment dat doresti sa iei ceva din inauntru, sau sa pui ceva...iti jur ca exista o babuta pe undeva pe langa tine, fix la nivelul gentii/sacosei, care isi rupe gatul si isi ajusteaza obiectivul la 10x ca sa vada si ea cei ai tu acolo inauntru. Nu mai poti fi singur nicaieri, nu mai poti avea o viata privata in public. Deja cand ai iesit in public parca ai devenit o parte integrata a sistemului din jurul tau. Deja suntem toti, nu mai esti doar tu. Cu toate ca esti constant inconjurat de oameni tot timpul, datorita nepasarii ajungi sa fii singur. Foarte putini oameni mai gasesti sa iti dea o mana de ajutor atunci cand ai cu adevarat nevoie. Am vazut acum cateva zile un homeless people care era cazut pe jos la Obor pe trotuar (eu eram in tramvai) si o mare mare gloata de oameni pur si simplu il ocoleau, unii chiar se impiedicau de el si se intorceau deranjati inapoi sa vada peste ce au dat. Dezamagitor pentru ceea ce dorim sa fim...niste oameni: cele mai evoluate primate, capabile de a deosebi binele de rau si de a emite ipoteze complexe despre lucruri ezoterice... pe naiba! Suntem niste bete inzestrate cu divina putere de a-i judeca pe cei din jurul nostru. Faptul ca suntem nepasatori imi intareste aceasta ipoteza pentru ca nici betele nu fac nimic chiar daca stiu ca urmeaza a fi arse sau daca un alt bat este taiat pentru a fi ars, dar credeti-ma, daca ar putea...va jur ca nu ar sta cu crengile in san. Pana si animalele au grija unele de altele...Asadar, de foarte multe ori ma uit prin metrou dimineata si mi-i imaginez pe toti ca pe niste catarge in vant pe o mare tulbure...rigizi, agitati si nepasatori...Parasesc in fiecare dimineata porturile lor molcome pentru a infrunta inca o data vantul batranetii de pe marea vietii... Oare cati dintre ei se vor mai intoarce in portul lor la sfarsitul zilei la fel cum l-au parasit de dimineata???

In incheiere, cateva rime ale Tupac-ului nostru autohton care mi-au rasunat in minte in timp ce aveam acea epifanie in metrou…

Dintre sute de catarge
de Mihai Eminescu

Dintre sute de catarge

       Care lasă malurile,

Câte oare le vor sparge

       Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare

       Ce străbat pământurile,

Câte-o să le-nece oare

       Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,

       Fie idealurile,

Te urmează în tot locul

       Vânturile, valurile.

Nenţeles rămâne gândul

       Ce-ţi străbate cânturile,

Zboară vecinic, îngânându-l,

       Valurile, vânturile.

Fericirea in doua vorbe

Fericire...un cuvant care poate exprima cel mai frumos sentiment pe care o faptura o poate simti vreodata. Fie ca este vorba despre fericirea din ochii unui caine caruia tocmai i-ai aruncat o bucata de paine sau faptul ca o planta a inflorit dupa ce ai udat-o si i-ai taiat frunzele moarte. Toata lumea vie cred ca poate exprima fericirea intr-un fel sau altul. Poate ca nu este vorba despre aceeasi fericire pe care un om o poate exprima sau simti, dar intr-un fel sau altul un mediu care iti acorda toate cele necesare iti inspira o stare de indestulare pe care, din punctul meu de vedere, singurul mod de a arata lucrul acesta este prin fericire. O stare generalizata de bine, de multumire care te face sa emani prin fiecare celula a fiintei tale fericire...

Desigur, problema se complica ceva mai mult atunci cand vorbim despre oameni. Oamenii spre deosebire restul fiintelor vii au reusit sa isi dezvolte o inteligenta care, sa fim seriosi cu noi insine, desi ne-a inbunatatit considerabil viata ne-a distrus legatura pe care o aveam cu restul fiintelor vii (biocenoza). Nu sunt ecologist, dar nu sunt nici idiot sa nu imi dau seama de acest lucru. Ei bine, aceeasi inteligenta care ne-a dat aerul conditionat, motorul cu combustie interna, cuptorul cu microunde, fast-food-ul, telefonul mobil si alte chestii care nu imi vin acum in minte dar cu siguranta le folosim cu totii zilnic, a facut foarte dificila atingerea fericirii adevarate. Pentru a avea tot confortul vietii noastre zilnice, un numar extraordinar de mare de alti oameni au trebuit sa renunte la fericirea lor si sa devine decat niste roboti ai unei masinarii capitaliste axate pe forta de munca. In fiecare zi, pentru a bea amarata aia de cafea de dimineata, a fost nevoie ca niste omuleti de pe undeva de prin Indonezia sau Columbia sau cine stie ce alta mare tara producatoare de cafea, sa stea de dimineata pana seara pe un camp pentru a culege fiecare bobulet de cafea (acuma exista si masinarii pentru acest lucru, dar ma indoiesc ca ar fi mai ieftine decat niste omuleti platiti cu vreo 2$ pe zi). Este clar ca oamenii aia nu prea poti spune ca sunt fericiti la sfarsitul unei zile de munca cand ajung acasa. Dupa ce este culeasa cafeaua, sortata si transprtata peste oceane ajunge intr-un centru de distributie de unde de acolo pleaca spre supermarket . In supermarket este luata de un alt omulet care o aseaza pe raft pentru ca tu sa o iei de acolo. Si asta este doar cafeaua...dar pentru a bea acea cafea, ai nevoie de apa la robinet (iarasi o gramada de omuleti care au grija de acest lucru zilnic), de curent electric (iarasi o alta gramada de omuleti) si de un filtru de cafea daca nu preferi cafeaua la ibric. Oricum ai lua-o, pentru cel mai simplu lucru din viata ta zilnica, o gramada de oameni si-au vandut o parte din viata lor angajatorilor pentru ca tu sa ai acel lucru si pentru a fi fericit 5 minute cand  iti bei tu cafeaua. In concluzia celor de mai sus, toti suntem nici robotei mici si fara suflet cea mai mare parte a timpului. Atunci cand suntem la serviciu de exemplu nici nu avem timp sa ne gandim daca suntem sau nu fericiti in acel moment. Ne concentram sa ne facem treaba si sa plecam de la serviciu pentru a putea face ceea ce cu adevarat ne face fericiti. Fie ca este vorba despre a te intalni cu cativa prieteni dragi sau a te plimba singur de nebun pe strazi in fiecare zi ne luptam pentru a castiga cateva momente de multumire, de fericire. Problema este ca fericirea este un sentiment destul de egoist daca stai putin sa te gandesti...chiar si daca ajuti pe altcineva, pana la urma urmei o faci tot pentru tine. Pentru a te simti tu multumit sufleteste (lucru care duce inevitabil si la un sentiment de fericire). Chiar daca constiinta ta iti zice ca trebuie sa iti ajuti aproapele, nimeni nu te obliga (am ajuns sa cred ca aceasta „constiinta” este posibil sa fie direct influentata de religie, dar asta este alta poveste...).

Eu cred ca scopul vietii este fericirea. Nu stiu filozofie, dar cu siguranta trebuie sa mai fi existat un invatat cu barba alba care sa fi spus acest lucru si inca vreo 10 care sa il fi contrazis. In fiecare zi bajbaim dupa fericire precum o cartita care ar cauta o minge mare si rosie pe un camp, ziua in amiaza mare. In fiecare zi ne zbatem sa obtinem sau sa facilitam mijloacele care intr-un final duc spre acelasi rezultat: fericirea. Si am mai realizat o chestie cu fericirea asta: nu trebuie sa o traiesti singur. Chiar daca fericirea este un sentiment oarecum egoist, ar fi bine sa iti gasesti o pereche iar prin egoismul vostru separat sa creati o fuziune a egoismelor voastre pentru a da nastere celui mai neinteles si celui mai puternic sentiment de pe planeta: iubirea.(stiu ca a sunat foarte Margaret Mitchell, dar...)

Oamenii din ziua de astazi nu mai stiu sa fie fericiti. Sunt prea batrani, prea obositi, prea stersi... Chiar ma gandeam ca mi-ar fi placut sa imi amintesc cum eram la...4-5-6 ani... cand eram copil. Atunci cand ma bucuram enorm cand vedeam gargaritele alea idioate din Obor care se invarteau in cerc...si cat de fericit eram cand ma vedeam in ele...Cat de fericit eram cand imi revedeam parintii dupa ce stateam toata vara plecat la bunici...Cat de fericit eram cand ma trezeam dimineata fara nicio grija...Fericirea aia inocenta...Stiti ce? Se pare ca pentru a fi cu adevarat fericit trebuie sa fii copil. Asa ca haideti sa facem cu totii un efort si sa nu ne maturizam niciodata!

Basm modern: Zdrahoanca adormita si Fat-Frumos Mare Boss

A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar povesti, pe vremea cand erau intre 32 si 37 de grade la umbra si Boc tocmai fusese schimbat cu el insusi de la Guvern (asta e din ce in ce mai mult ca Chuck Norris! Nu m-ar mira sa aflu ca defapt nu el este pitic de inaltime, noi suntem prea mari deci niste ciudati! Nu am auzit pe nimeni spunand asta, asa ca cineva trebuia sa o zica la un moment dat.) o mare printesa care crestea intr-o luna ca altele in 24 pe nume Zdrahoanca. Aceasta mare mare printesa traia intr-un castel nemintalnit pe fata acestui Univers (inclusiv Universul nevazut si toate cele paralele) proiectat si construit de Gucci, Versace, Mesterul Manole, Gaudi, Robocop - in special la masuratori a ajutat Robo...-, Atom Ant (search google daca nu stiti cine este ;) si Petre Roman. Castelul era placat cu platina si alte doua aliaje de bronz inventate chiar de tatal printesei, Haladitu Pispiritu Imparat. Castelul avea in jur de 20 de turnuri tuguiate zgariind retina privitorilor si inspirand frica si respect tuturor supusilor (vezi link:http://www.trilulilu.ro/flaviuss15/86d28babfae18c).
Intr-o zi de Marti, cand nimeni nu avea chef de absolut nimic in intreaga imparatie, Printesa Zdrahoanca se uita pe Acasa TV la State de Romania 3D ->pentru ca isi permite sa detina mai multe televizoare 3D amplasate strategic prin intregul palat, printre locatii numarandu-se si debaraua, gaura cheii si grajdul regal<- cand deodata simte cum partea stanga a fetei sale delicate de monolit incepe sa zvacneasca violent. Isi da seama panicata maxim ca nu si-a luat doza de Mc in ziua respectiva si ca tocmai intra in sevraj. Incearca disperata sa ajunga la telefoanele sale (are cate unul pentru fiecare retea inclusiv pentru Teletext>>a crezut ca e ca sms-ul cand si l-a luat, si acuma credea la fel<<) dar convulsiile au inceput sa se raspandeasca in tot corpul iar cu o ultima sfortare apuca telefonul de Vodafone si trimite un mesaj cu suna-ma primului nume pe care il nimereste in telefon dupa care lesina.
Undeva in Regatul vecin, Fat-Frumos Mare Boss statea pe hi5 la agatat si tocmai isi updata profilul cu ultimele filme vazute: Prietenii mei care este (remake al filmului indian "Prietenii mei elefantii" regizat de Marian Gospel), Fetita cu Loius Vuitton (remake al celebrului "Fetita cu chibrituri", regizat de Blonda lui Bote' - nimeni nu stie cum o cheama) si Acasa la vecinii - partea I, la furat (remake al comediei "Acasa la coana mare", regizat de Furdui Iancu). Fiind un mare cinefil acest Fat-Frumos Mare Boss, nu uita niciodata sa isi tina profilul de hi5 la zi... Se pare ca a citit si cateva carti acest Mare Boss, doar ca par a fi scrise intr-o limba necunoscuta, majoritatea despre ocultism: "Ce vraji a mai facut Omida?", "Vrajitorul din Afumati", "Cinci saptamani pe matura fermecata" si favoritul lui "Harry Potter". Deodata, pe fundalul unei melodii cu tenta tribala cantata de un mare artist intergalactic pe nume Fernando de la Caransebes, se aude telefonul sau vibrand violent si scotand niste sunete de avertizsare de genul "Bip-Bip...Bip-Bip". Mare Boss a sarit ca ars la auzul telefonului sau Vertu (am uitat sa mentionez, avea telefon Vertu de aur cu rubine, facut la comanda, si acea pe spate semnul de la $ si XXX si scris si COX - probail un limbaj ocult, dupa cum spuneam era foarte pasionat de acest domeniu- in plus, telefonul venea si cu o lampa cu benzina, in cazul in care ii venea brusc pofta sa faca un inel din tabla...aaaa..pardon...din aur....). Luand telefonul cu sufletul la gura (spera sa fie o gagica Teodora Trandafir, mare neam de florari...) si vazand ca a primit un mesaj de la o gagica, isi pierdu constienta vreo 20 de secunde coplesit fiind de fericire. Cand isi reveni in simturi, se dadu repede cu gel pe creieri si cu parfum (desigur marca preferata de el era " Hugo Boss") si forma numarul primit in mesaj. Telefonul suna de cateva ori (timp in care el, Mare Boss, incerca sa zambeasca cat mai provocator...) intra casuta vocala a Printesei Zdrahoanca. Mesajul suna cam asa: "Cum sa porneste asta faa??? Fa proasto' da fa pa play!!! Aha...gata : "Ba mancati-as, daca auzi mesaju' asta, tocmai am intrat in surmenaj d'ala din cauza datorita si mai ales fiindca nu am mancat de la Mac in ultimele 2 ore. Fa bine si da fuga pana la un Mac si ada si mie o portie mega hyper mare de cartofi prajiti in ulei de balena, si trei cheesburgeri de mistret cu pui si cu vita si de baut un fresh de slanina. Eu stau la adresa .............. a zis ea adresa......... te astept lesinata in casa.".
Mare Boss, simtind ca e posibil sa o puna in seara asta, mai ales daca gagica era lesinata si nu avea cum sa se impotriveasca, isi trase chilotii pe el, isi lua o camasa cu trei nasturi cu un dragon pe spate, niste pantaloni albi, pantofi albi si un patrafir la gat (patrafir cu puteri magice nebanuite, fermecat fiind chiar de Sfanta Vegeta de la Strehaia cu magie alba jedi (http://en.wikipedia.org/wiki/Jedi). Se duse in grajdul imparatesc de unde lua masina de familie, pentru ca Regele Boss da Boss Mare Boss ii luase masina sa se duca prin Regat sa colecteze taxele regale pe prostitutie si vanzare de droguri. Masina de familie era veche de trei generatii, o caruta de lemn innegrit de timp si de mucegai cu o prelata de plastic ingalbenit oale si ulcele peste tot in spate agatate si cu doi cai bolnavi de parkinson si alzheimer (tremurau ca doua piftii si habar n-aveau unde pe ce planeta erau). Baga mana in buzunar, isi scoase "Tratatul de magie pentru prostanaci - Magic for dummies" si vazu ca daca le dadea cailor sa manance icre negre si schnitzele de soia aveau sa se transforme in niste bestii de armasari cu coama alba si copite de foc, cu cd-player cu mp3 si climatronic, iar daca caruta o stropea cu sampanie Kristal si spunea cuvintele magice " Paralila Giambalila Palalila Ceampala" caruta se va tansforma in  sania lui Mos Craciun fiind capabila sa zboare. Fat-Frumos Mare Boss facu ceea ce citi in Tratatul de magie pentru prostanaci si cat zice "Super Califragilistic Expiraligoric", se afla in sania lui Mos Craciun trasa de doi cai cu coama alba si copite de foc, ascultand la maxim "M-am casatorit cu un barbat tampit" pe cerul noptii. Odata ajuns la Mc-ul de la Dristor, Mare Boss isi lua o shaorma mare cu de toate dupa care se duse la coada la drive-in la Mac... Cand sa comande, un mare zmeu temut si respectat in intreaga imparatie pe nume "Jumatate-de-om-mananca-gem-se-caca-prune" se puse in fata lui si comanda inaintea sa. Stiind cine este, Mare Boss facu doi pasi inapoi si cu fata in lacrimi ii intinse lui "se-caca-prune" o bancnota de 500 EUR sa ii dea un autograf. Zmeul flatulat, ii dadu un autograf maxim scris cu litere de tipar. Cand sa faca si mare-Boss comanda pentru Printesa Zdrahoanca, servitorul de la ghiseu il anunta ca nu mai au fresh de slanina, pt ca domnul Zmeu tocmai l-a luat pe ultimul. Mare Boss, plati ceea ce comndase si alerga intr-un suflet la Mertanul lui "se-caca-prune" cu gandul ca il va putea imbuna si ii va ceda lui freshul de slanina pentru o cauza nobila, sex fantastic si hyperbombastic cu Zdrahoanca. Mare Boss ii facu semn lui "se-caca-prune" sa lase geamul in jos, si de undeva de pe podeaua masinii se vazura farurile unei masini si mai mici unde "se-caca-prune" statea si se plimba in timp ce masina cea mare mergea la randu-i. La auzul vorbelor lui Mare Boss, Zmeul cel pitic refuza categoric spunand ca el nu a avut niciodata o gagica asa ca de ce sa aibe Mare Boss una... Atunci Mare Boss scoase Sisu la Zmeu... Zmeul cand vazu acest lucru, iesi din masina mica si dupa aceea si din masina mare si ramase blocat pentru cateva secunde. Mare Boss ii spuse lui Sisu sa inceapa sa cante "Undeva in Balcani su Geroge Horea ala". Pe fondul acestei melodii, "se-caca-prune" facu prima miscare: scoase o poke-minge din buzunar si il chema pe Bulbazaur (nu cunosc foarte bine limbajul acesta, asa ca nu pot garanta ca astia chiar exista...pokemonii adica). Mare Boss scoase poke-mingea si il chema pe Basescu in aparare. Atacul lui Bulbazaur fu suprimat fara nicio problema de Basescu, care chema in aparare americanii si FMI-ul.... Atunci Mare Boss se uita la ceasul sau cu Ben Ten (http://en.wikipedia.org/wiki/Ben_10) si il alese pe Humongousaur (schimbarea mărimii, super forță. Prima apariție: episodul „Ben 10 se întoarce, partea 2”) crezand ca super forta sa il va nimici pe "se-caca-prune". Atunci zmeul isi scoase sabia laser si precum Yoda, in ultima parte din Star Wars, incepu sa sara dintr-o parte in alta pe langa Mare Boss lovind in stanga si in dreapta cu sabia laser, pana cand Mare Boss, nemaiputand de nervi ca nu il poate nimeri, dadu un telefon si venira 5 Mertane pline ochi de luptatori ninja (sabii, stelute ninja, topoare, nunchaguri si invizibili noaptea). In doua secunde il nimicira pe "se-caca-prune" care din acea zi isi schimba denumirea in "Jumatate-de-om-se-caca-pruna-printr-un-tub".
Mare Boss lua triumfator fresh-ul de slanina de la zmeu si se urca in sania lui Mos Craciun, dar nu inainte de a arunca cu bani in aghitantii sai care au ajutat la nimicirea zmeului.
Intr-un final, Mare-Boss ajunse la castelul printesei Zdrahoanca unde parca la turnul estic al palatului (http://www.trilulilu.ro/flaviuss15/86d28babfae18c cel din planul apropiat din poza). Pasi in casa pe un covor lucat de mana de Vadim T. (recunoscu imediat tesatura speciala a lui Vadim T. pentru varianta tiganeasca: covor de lame de ras din titaniu si cu insertii de scorpioni vii) raspandind peste tot un miros apasator de Mc si gel. Printesa Zdrahoanca statea lesinata peste canapeaua din sufragerie pe care stateau deja vreo trei puradei de-ai casei (era prea tarziu pentru ei, fusesera deja digerati prin piele de catre Zdrahoanca). Mare-Boss se apropie incet si incepu sa o hraneasca cu mancarea magica. In cateva clipe, ochii Zdrahoancei se deschisera si ii intalnira pe cei ai lui Mare Boss. Mare Boss lesina. Isi reveni Mare-Boss si apoi incepura sa se sarute maxim.
Si asa a inceput povestea de dragoste dintre Fat-Frumos Mare Boss si Printesa Zdrahoanca, poveste care inca isi desfasoara actiunea si in ziua de astazi. In numai cateva luni, Printesa Zdrahoanca a nascut deja de 7 ori (medical au zis ca este imposibil dar cred ca nimeni nu se astepta la asa ceva), iar copii lor s-au casatorit deja si au si ei copii la randul lor.....

The End...

Breaking the ice

Salutare,
Ma plictiseam zilele astea si am auzit ca exista un loc pe internet unde poti sa vorbesti singur si sa te asculte altii... Si am zis ca, desi este foarte ciudat (in special din partea celor care il asculta pe unul care vorbeste singur), poate reusesc sa mai destind putin atmosfera. Asa ca nu ma bagati in seama, eu o sa vorbesc probabil niste chestii total idioate in cele ce urmeaza... :)
Acum vreo doua zile, ma intorceam de la munca cu RATB-ul si mi-a venit o idee. De regula fac in jur de o ora - o ora jumate pana la munca/de la munca asa ca am mult timp sa ma gandesc la prostii si sa incerc sa nu ajung si eu ca tipul care sta fix in fata mea pe scaun, un om pe care automat daca l-ai vedea in spatele tau la coada i-ai spune instinctiv "Nenea": adica pe la vreo 40-45 de ani, mustata ca in filmele porno de pe vremea parintilor nostrii, o burta decenta acoperita subtil as putea spune de un tricou al carei zile de glorie au apus de mult si cu o basca "a la Gavroche" in cap, probabil de pe vremea conquistadorilor pentru ca inca mai pastreaza urme de sol arhaic. Deci un "Nene" care sta si se uita fix la picioarele mele....aproape fara sa clipeasca (ma uitama si chiar speram ca la un moment dat sa isi scoata limba si sa isi umezeasca ochii precum cameleonii)...era un fel de "tabula rasa", cd blank sau dildo.
Ok, sa revin la idee: ce ar fi daca, mi-as lua o bicicleta sa merg la munca...nu mai stau in trafic zi de zi..plus ca mai fac si miscare. 
Prima data mi s-a parut foarte tare ideea, plus ca tocmai vazusem un tip la costum pe o bicileta care tocmai trecuse pe langa masina precum Fat-Frumos calare pe nobilul sau armasar - dupa ce ii daduse carbuni parca...se transformase el in Porsche 911..parca.. Aaaaa....stai putin sa reformulez ca suna gay rau de tot....precum Chuck Noris printr-o armata de 9.000.000.000.000.000 de vizigoti inarmati cu lasere de cauciuc... Mmmmda, singura problema este ca si eu tot la costum sunt nevoit sa merg zilnic si nu prea imi convine sa ajung la munca plin de transpiratie (tre sa tai tot Bucurestiul in doua), plin de praf si eventual si plouat. Asa ca am cautat o solutie si pentru acest lucru si m-am gandit ca ar trebui sa am un acoperis deasupra capului ca sa nu ma ploua si sa nu ma umplu de praf, cu transpiratia ma descurc eu, o sa merg mai incet... asa ca automat m-am gandit la o bicileta cu acoperis. Hmmmm...asta ar insemna sa aibe automat trei roti si nu doua ca sa nu scot picioarale pe afara la stopuri....si daca este mai mare/mai grea inseamna ca o sa ma agit mai mult ca sa pedalez si sa ajung la timp deci o sa transpir mai mult....asa ca ar trebui sa aibe un motor... macar elecctric ca sa nu polueze...Dar d-astea nu prea am vazut pe la noi prin tara si cred ca ar fi foaaarte scumpe sa aduc una de afara...Asa ca am gasit solutia: tot o masina este mai buna...Doar ca trebuie sa iti una pe masura posibilitatilor. Si eventual sa te gandesti putin si la viitorul copiilor tai, chiar si cei nenascuti. Chiar daca suna a cliseu, chiar este un lucru pe care multi refuza sa il gandeasca pentru ca suna a cliseu si ca nu sunt constienti de schimbarile actuale ale climei pe care le traiesc ( sa nu mai vorbesc de distrugerea ecosistemului si bolile care infloresc in fiecare an mai "frumoase").


See ya!!!