Ziua buna se cunoaste de dimineata

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va treziti razand de nebuni pe strada? Dimineata...toata lumea la costum grabita sa ajunga la birou....si fix in mijlocul lor un aurolac cu niste pantaloni cu 5 numere mai mici, cu niste ciorapi trasi subtil peste ei rasarind din niste adidasi care ar putea fi usor confundati mai degraba cu niste eclere din care degetele lui negre dau pe dinafara precum crema de ciocolata  in cap cu o caciula rosie si cu o fundita alba intr-o parte...si cu o margareta in mana. Toata lumea trece pe langa el si nu baga nimeni de seama cat de amuzant poate sa fieeee... Saracul! Mi-e mila de el va jur! Dar nu pot sa nu bufnesc in ras!!! Omului ala i se rupea de toata lumea aia grabita! El era atat de mandru ca avea o margareta in mana....cred ca vorbea cu ea ca se uita fix la ea si gesticula ceva.... In sfarsit, am ramas eu la randu-mi uimit de nepasarea lumii de pe strada. Hai ca ii inteleg sa se uite in cealalta parte la o mana intinsa...pentru ca asa-i romanul: invatat intotdeauna sa spuna ca nu are...nu are domne nimic...ca sa nu ii mai ceara si altii si ca sa poata si el la randu-i sa ceara altora...dar frateeee fara simtul umorului cred ca vom ajunge niste suruburi d’alea stricate (suruburile alea in cruce pe care cineva a incercat sa le scoata cu o surubelnita normala....si i s-a bulit capatana) dintr-un mare Logan condus de o baba oarba (masina buna, piese romanesti, conducator aproape de putrefactie, in ansamblu....merge inainte dar nu intr-o directie clara). Trebuie sa ne reamintim sa radem! Gnaditi-va doar la faptul ca omul invata sa rada inainte de a merge sau de a vorbi...la naiba, cred ca nici nu invatam sa radem...este inscris in codul nostru genetic ...daca ne-am lua cronologic asta inseamna ca rasul este chiar mai important decat mersul sau vorbitul! Cred ca se numara printre primele 10 chestii pe care le invatam pe planeta asta....